Armin van buur..ain?

ARMIN VAN BUUREN sau ARMIN VAN BUURAIN

E un joc de cuvinte care vă desluşeşte dilema mea. A fost show-ul celui mai tare dj pe ploaie sau show-ul ploii la concertul celui mai tare dj ? Încă mă gândesc cine a avut o evoluţie mai «fulgerătoare », el sau ploaia ?
Sunet, viziune, lumini…imaginează-ţi toate astea la un loc, spunea promo-ul Armin Only 2008. Nici o vorbă despre fulgere, tunete, ploaie torenţială, haine unde până la piele, boxe scurtcircuitate, ecrane cu led-uri arse şi pixeli morţi sau decoruri compromise. Cu alte cuvinte socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar ceea ce putea fi un spectacol senzaţional, s-a transformat într-un spectacol care s-a chinuit vreo patru ore să devină senzaţional şi a reuşit asta doar parţial odată cu oprirea ploii.
Echipa de emisie Radio Loco a fost prezentă la Armin Only 2008 pentru a-l vedea pe cel mai bun DJ al planetei, dar cred că entuziasmul cu care am plecat spre Bucureşti a fost mai mare decât cel cu care am revenit de la Arenele Romane. Asta pentru că ne aşteptam la mai mult sau mai bine. Dau vina în proporţie de 80% pe ploaie, dar şi pe organizarea „românească” de care am avut mereu parte cu execepţia B’estival, singurul loc în care detaliile gen călcare-n picioare la intrare şi lipsă de soluţii pentru probleme simple au fost rezolvate.
Aici ca-ntotdeauna, câteva mii de oameni s-au înghesuit să intre pe aceeaşi poartă, soluţiile pentru ploaie gen pelerine sau folii de plastic au lipsit cu desăvârşire, în ciuda prognozei meteo, iar show-ul a suferit.
Surpriza plăcută rămâne pentru mine din multe puncte de vedere publicul de care dj-ul fenomen al Olandei s-a bucurat. Am văzut foarte puţin „manelism” , aproape deloc bădărănism şi cred că foarte puţini „necunoscători”. Lumea ştia muzica, se bucura de ea şi privea totul dintr-un unghi mult mai puţin critic-tehnicist decât mine. Nici dificultăţile tehnice, nici ploaia, nici sunetul prost, nu au putut să-i oprească pe fani să se simtă bine. Ceea ce până la urmă contează mai mult decât preocupările mele pentru „cum se vede” şi „cum se aude”.
Aşa că vorba unei prietene şi viitoare colegă: „a fost un concert-test divin: Ce fac românii când vine potopul? Ridică mâinile şi dansează!”.