Imi place sa spun despre oraşul meu ca e un oraş de munte. Daca ma intreaba cineva cum l-as descrie, as spune probabil: un oras molcom, cu aer curat, copaci si ... eu stiu, fete frumoase. Ma opresc... nu la fete frumoase, cum poate te astepai ci la copaci... la pomi... la natural. Si ma-nfierbant si fac scandal cand vad ca locul ocupat de natural...devine minimal. Într-o zonă care „exporta” in toata tara brazi de sarbători, centrul orasului Sfantu Gheorghe este împodobit cu o imitatie artificiala de pom de iarna. Patru betze saltaretze prinse-n jur cu beculetze. Ma apuc si cant in stil de bocet: „Bradul nostru e un con / „natural” ca un.. beton”.
Inţelegeam daca era un gest ecologic, de prezervare a resurselor naturale... dar la cati pomi s-au sacrificat pentru, e drept, foarte necesarele locuri de parcare, ma indoiesc ca e vorba de asta.
Ma indoiesc si ca ar fi o incercare de a decora intr-un stil de „nouvelle arte” sau avantgardism orasul de sărbători, pentru ca asta s-ar bate cap în cap cu „chestiile” luminate dar nu foarte stilate de pe stalpii de electricitate.
Asa ca stau si mai astept... poate zilele urmatoare vor mai aduce altceva la capitolul decoratiuni...nu de altceva dar simt ca Sfantu Gheorghe al lui decembrie 2007 va arăta deprimant....
Patru bete saltarete...
Un alt post lung: comentariu de manele....
Preambul: Auzi neamule, o ajuns Andreea Esca în manualul de istorie alternativă şi nu ajunge ei maneliştii în manualele de literatură română. Uite dacă nu poate profesorii de literatură să bage comentariu la manele, le dăm noi comentariul gata făcut. Ei numai să-l pune în carte să învaţă şi copiii ceva.
„Trei luni de senzaţii” de Florin Peşte
Comentariu literar
Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.
“Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica/gagiul pe plajă”
Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.
“Am chef de distractie
3 luni de senzatie”
Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în “3 luni de senzaţie”. Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.
“Dau o cheie la mertan
Si am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina”
„Merţan”-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină” nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o „blondină” - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.
“Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea”
Hiperbola “blondină prototip” descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita – “prototip” – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăcostiţi.
“Marea neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta”
Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului
“Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plïmbare”
Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului “noaptea” din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.
Cel mai tare speech motivational din istorie....
What follows is a transcript of the speech delivered by Larry Ellison, CEO of ORACLE (2nd Richest Man on the Planet) at the Yale University to the graduating class of 2000
“Graduates of Yale University, I apologize if you have endured this type of prologue before, but I want you to do something for me. Please, take a good look around you. Look at the classmate on your left. Look at the classmate on your right. Now, consider this: five years from now, 10 years from now, even 30 thirty years from now, odds are the person on your left is going to be a loser.
The person on your right, meanwhile, will also be a loser. And you, in the middle? What can you expect? Loser. Loserhood. Loser Cum Laude.
“In fact, as I look out before me today, I don’t see a thousand hopes for a bright tomorrow. I don’t see a thousand future leaders in a thousand industries. I see a thousand losers. “You’re upset. That’s understandable. After all, how can I, Lawrence ‘Larry’ Ellison, college dropout, have the audacity to spout such heresy to the graduating class of one of the nation’s most prestigious institutions? I’ll tell you why. Because I, Lawrence “Larry” Ellison, second richest man on the planet, am a college dropout, and you are not.
“Because Bill Gates, richest man on the planet — for now, anyway — is a college dropout, and you are not. “Because Paul Allen, the third richest man on the planet, dropped out of college, and you did not. “And for good measure, because Michael Dell, No. 9 on the list and moving up fast, is a college dropout, and you, yet again, are not. “Hmm… you’re very upset. That’s understandable. So let me stroke your egos for a moment by pointing out, quite sincerely, that your diplomas were not attained in vain. Most of you, I imagine, have spent four to five years here, and in many ways what you’ve learned and endured will serve you well in the years ahead. You’ve established good work habits. You’ve established a network of people that will help you down the road. And you’ve established what will be lifelong relationships with the word ‘therapy.’ All that of is good. For in truth, you will need that network. You will need those strong work habits. You will need that therapy.
“You will need them because you didn’t drop out, and so you will never be among the richest people in the world. Oh sure, you may, perhaps, work your way up to No. 10 or No. 11, like Steve Ballmer. But then, I don’t have to tell you who he really works for, do I? And for the record, he dropped out of grad school. Bit of a late bloomer.
“Finally, I realize that many of you, and hopefully by now most of you, are wondering, ‘Is there anything I can do? Is there any hope for me at all?’ Actually, no. It’s too late. You’ve absorbed too much, think you know too much. You’re not 19 anymore. You have a built-in cap, and I’m not referring to the mortar boards on your heads. “Hmm… you’re really very upset. That’s understandable.
So perhaps this would be a good time to bring up the silver lining. Not for you, Class of ‘00. You are a write-off, so I’ll let youslink off to your pathetic $200,000-a-year jobs, where your checks will be signed by former classmates who dropped out two years ago.
“Instead, I want to give hope to any underclassmen here today. I say to you, and I can’t stress this enough: leave. Pack your things and your ideas and don’t come back. Drop out. Start up. “For I can tell you that a cap and gown will keep you down just as surely as these security guards dragging me off this stage are keeping me down…”
Oameni si ... scorpioni
Oameni şi … scorpioni
Sâmbătă, la Sibiu, trupa Scorpions a concertat în faţa a patruzeci de mii de spectatori, dintre care vreo cincizeci de ascultători ai Radio Loco. Nu e prima dată când noi, băieţii Loco, facem lucruri pentru oameni, în special pentru ascultătorii noştri. E însă prima dată când organizăm o „excursie”, chiar dacă experienţa poate trimite cu gândul la deplasări cu clasa din fragedă tinereţe. Interesantă, cu plusuri şi cu minusuri, atât în privinţa noastră cât şi a celor care au participat, campania „Ia-mă, nene, la Scorpions!” reprezintă o premieră şi cred eu o reuşită. La capitolul „de criticat” aş menţiona reţinerea oamenilor de a se „juca”, de a face un efort minim pentru a cânta o bucată de câteva secunde din Scorpions. Aşa cum m-am aşteptat, au fost foarte mulţi cei care au telefonat, au întrebat dacă nu-i luăm contracost şi pe mulţi dintre ei i-am refuzat pentru simplul motiv că această acţiune presupunea pe lângă scopul ei final şi acela de a scoate lumea din amorţeală. Mai puţini au fost cei care au acceptat „proba” care asigura accesul în autocarul LOCO de Sibiu, o provocare care cerea puţină bunăvoinţă, un dram de relaxare şi un altul de dorinţă de distracţie. Lucruri din punctul meu de vedere mult mai importante decât disponibilitatea financiară a ascultătorului.
La capitolul „de remarcat” aş menţiona unitatea echipei Radio Loco, care a venit in-corpore la Sibiu în ciuda faptului că nu toţi membrii ei sunt fani ai muzicii rock. De asemenea, m-a bucurat faptul că încă odată campania a avut ecouri între oameni de toate facturile, vârstele, etniile şi orientările.
Concret vorbind, peste douăzeci de ascultători între 15 şi 45 de ani şi echipa extinsă a radioului au călătorit absolut gratuit la un concert care se anunţa fenomenal. Dacă a fost sau nu pe măsura aşteptărilor, depinde de percepţia fiecăruia dintre cei prezenţi. Personal nu pot să-mi ascund o anume dezamăgire, pentru că fiind obiectiv şi exigent, nu am fost chiar încântat de ce am găsit la Sibiu.
Tipic pentru un concert cu acces liber, cel despre care vorbim a avut parte de un exces de spectatori, dintre care mulţi oameni fără vreo afinitate faţă de muzica celor de la Scorpions. Tocmai de aceea publicul a părut timid, nu foarte entuziasmat şi adeseori parcă în contratimp cu ce se întâmpla pe scenă. Dacă pentru prestaţia scorpionilor am un „10 cu felicitări” pentru sonorizare nu pot decât să-mi smulg un „2 cu înjurături”, puterea şi calitatea sunetului fiind inadmisibil de proaste.
Ca o concluzie, nu voi repeta experienţa decât la evenimente cu taxă de intrare, în care publicul primeşte de cele mai multe ori ceea doreşte, pentru că plăteşte. Vom merge probabil mai puţini, dar, sunt convins, satisfacţia va fi alta. Vom continua să încercăm prin astfel de acţiuni să ne cunoaştem şi apropiem ascultătorii, convinşi că Loco poate fi mult mai mult decât un simplu post de radio. Pentru a face posibil acest lucru vom avea nevoie în continuare de parteneri la fel de amabili precum societatea Capitaly Auto, cea care a asigurat, în condiţii perfecte, transportul la Sibiu.
Despre falimentul moral al romanilor...
Mircea Cartarescu:
'In timpul studentiei am
incremenit de uimire cand l-am vazut pe un coleg - care-avea sa devina peste ani
un distins si respectat intelectual - iesind dintr-o librarie cu nu mai putin de
cinci carti ascunse sub camasa.'
De ce naiba ai facut asta?", l-am intrebat
cu oroare, nevenindu-mi sa-mi cred ochilor. „Mai da-i in ma-sa", mi-a raspuns
zambind smechereste, „decat sa le cumpere vreun tampit, mai bine le sutesc
eu...". Dupa multi ani, in strainatate, am vazut iarasi, cu ochii mei, una
dintre cele mai cunoscute personalitati ale literaturii romane de azi furand,
pur si simplu, un obiect vestimentar dintr-un magazin.
Am vazut si alte
persoane publice umplandu-si, in fiecare dimineata, geanta cu kilograme de
sandviciuri si prajituri de la micul dejun al hotelurilor unde erau cazate, ca
sa le ajunga pentru toata ziua. „Mai da-i in ma-sa de occidentali, ca au de unde
sa plateasca", imi sopteau vazand ca ma uit la ei.
Nu-i vorba aici de
scriitori sau de oameni de cultura. Ce vreau sa spun e ca genul de infirmitate
morala care-ti permite sa furi (si mai departe sa inseli, sa violezi, sa ucizi)
nu cunoaste la noi frontiere de statut social sau de cultura, asa cum nu tine de
etnie, de sex, de confesiune religioasa sau de orice alte distinctii intre
oameni.
Tine, de fapt, de o lipsa endemica de civilizatie, care la
randul ei arata paragina intregului nostru sistem educativ. O educatie
dezastruoasa, o lipsa de principii morale si de valori pe care sa le transmitem
mai departe fiicelor si fiilor nostri ne-a transformat in ochii lumii intr-un
popor de barbari, de hoti si de ucigasi, asa cum noi insine, exasperati de
monstruozitatile pe care romanii le comit zilnic in lume si acasa, am ajuns sa
ne consideram.
Familia romaneasca a dat faliment ca instanta formatoare:
copiii sunt tot mai lasati de izbeliste, la jocuri video, la televizor si pe
strada. Scoala romaneasca isi propune, pare-se, sa te scoata un soi de Leonardo
da Vinci, doctor in toate stiintele si artele, dar nu sa faca din tine un om
intreg. La sfarsitul ei poti sti, eventual, diferenta dintre un atribut si un
complement, dar nu si diferenta dintre bine si rau.
Masa romanilor
cinstiti e umilita zilnic de noile dovezi de barbarie pe care ziarele straine ni
le vara sub nas: noi furturi, noi violuri, noi crime, noi inselaciuni. Cutare
boxeri din lotul olimpic au furat caciuli si manusi in America, cutare bestie a
violat la Roma o femeie care ulterior a murit. Cutare politist si-a omorat
nevasta. Aflam despre trafic de carne vie si de droguri, de fraude pe internet,
de ce cu mintea nu gandesti, si peste tot vinovatii se dovedesc a fi fost
romani.
E un nou val de ticalosie si murdarie dupa cel de dupa Revolutie,
cand Germania si alte tari vestice au fost ingrozite de bandele de hoti si
spargatori romani. Sa nu ne inselam singuri spunandu-ne: lasa, ca si la ei sunt
si crime, si furturi, si mafie, si coruptie. Adevarul e ca infractionalitatea
romaneasca (si, in consecinta, imaginea oribila a noastra in lume) cunoaste un
nou varf lunile acestea, tocmai cand lucrurile pareau ca se indreapta spre
bine.
De doi-trei ani incoace sperasem si eu ca mizeria morala pe care-o
pompam spre Occident e pe cale de dizolvare. Dupa hoardele puse pe rautati din
anii '90 au urmat valuri de emigranti cinstiti, oameni simpli si muncitori,
pentru care am o mare stima si o la fel de mare compasiune. Nu ma mai asteptam
la recrudescenta criminalitatii din partea noastra si la raspunsul sovin din
partea lor. Sovinismul exista oriunde se-ntalnesc doua culturi, e o realitate
trista a vietii omenesti. Este partea de vina a localnicilor in confruntarea cu
„veneticii", e treaba lor si pacatul lor.
Ce ma intristeaza pe mine la
culme e ca redresarea noastra pare sa fi fost o iluzie, ca nu ne potolim, ca
raul pare sa fie endemic in noi. Ca dovedim mai departe ca structura noastra
morala e sovaitoare, permisiva, pentru ca educatia de-acasa si din invatamant nu
si-au facut datoria de a ne transforma in persoane morale. De sus pana jos,
intre academicieni, ca si intre oamenii simpli, intalnesti insi care parca n-au
avut parinti sa le explice diferenta dintre bine si rau, care parca n-au mers la
scoala, pentru care nu exista adevar si dreptate, care judeca lucrurile in
functie doar de interesele lor de moment. Constiinta acestor barbari ce traiesc
printre noi, oameni politici, artisti, muncitori, tarani sau prostituate, nu
conteaza, le permite sa comita orice oroare, numai sa le fie lor bine. Lor nu
pare sa le fi spus nimeni cuvintele pe care mama mi le repeta aproape zilnic in
copilarie: „Cel mai rusinos lucru de pe pamant e sa iei chiar si un capat de ata
care nu e-al tau".
Sa nu ne pacalim pe noi insine. Problema imaginii
noastre in lume nu sunt nici tiganii, nici cativa scelerati care fura, ucid si
violeaza, nici sovinismul italienilor sau al englezilor. E falimentul nostru
moral, e lipsa cinstei si a corectitudinii din obisnuintele noastre de fiecare
zi. Decaderea noastra ca popor, vizibila in sfera politica in interior si-n
imaginea noastra mai rea ca oricand in afara, este produsul absentei franelor
morale la un numar coplesitor de romani, victime ale unei lipse cronice de
educatie.
SCUFITA ROSIE.... sau de ce avem copii traumatizati psihic ANALIZA
Scufita Rosie - Analiza
Date: Scufita Rosie este fetita cuminte.
Analiza: Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des din cauza unei sensibilitati fizice la frig in regiunea craniului.
Asadar avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.
Date: Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta care locuieste in padure.
Analiza: Nici o bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta bunica a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut ca taranii nu se gandesc mult ca sa prade padurea de lemne, mai ales inainte de venirea iernii. Asadar aceasta bunica este o scorpie zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la Ocolul Silvic?) si sta acolo ca sa-si pazeasca avutul. Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.
Date: Scufita Rosie se intalneste cu lupul care o descoase in privinta drumului ei.
Analiza: Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Unu la mana ca in Romania lupi mai sunt tare putini, doi la mana ca se feresc de om ca de dracu iar trei la mana nu vorbesc si chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau cadavru bun de rontait. Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.
Date: Lupul o ia inaintea Scufitei care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica, si o inghite.
Analiza: Nu mai stam sa analizam faptul ca multe flori prin padure nu-s, numai in luminis. Dar trebuie spus ca nu e frumos sa inveti copiii ca e in regula ca atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si in consecinta, pe cale de disparitie.
Lupul in schimb pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Daca citim si "Cei 3 purcelusi" sau "Capra cu 3 iezi" observam un model bine definit. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor. Foloseste toate tertipurile: imita voci si daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.
Date: Lupul se imbraca cu hainele bunicii, se pune in pat unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.
Analiza: Asta intrece orice rusine. Sa-l dea pe lup drept travestit, ei asta inca nu am mai auzit. Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa porcarii? Iar dialogul purtat cu Scufita e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?! Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori si perversiuni sexuale!
Date: Apare vanatorul care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.
Analiza: Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Doar daca n-a venit cu gand ascuns. Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit sau e un stab mare de la Bucuresti care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa mareata.
Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghearele mortii (si ne mai intrebam de ce avem copii dereglati din toate punctele de vedere) "elibereaza" cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate care se pare ca nu au murit ci cu nonsalanta isi reiau firul vietii.
Asemenea inchipuiri ale unei minti bolnave se servesc zilnic copiilor intre 2 si 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Alba ca Zapada" - auzi Alba si ea traieste in padure cu 7barbati.
