Patru bete saltarete...

Imi place sa spun despre oraşul meu ca e un oraş de munte. Daca ma intreaba cineva cum l-as descrie, as spune probabil: un oras molcom, cu aer curat, copaci si ... eu stiu, fete frumoase. Ma opresc... nu la fete frumoase, cum poate te astepai ci la copaci... la pomi... la natural. Si ma-nfierbant si fac scandal cand vad ca locul ocupat de natural...devine minimal. Într-o zonă care „exporta” in toata tara brazi de sarbători, centrul orasului Sfantu Gheorghe este împodobit cu o imitatie artificiala de pom de iarna. Patru betze saltaretze prinse-n jur cu beculetze. Ma apuc si cant in stil de bocet: „Bradul nostru e un con / „natural” ca un.. beton”.
Inţelegeam daca era un gest ecologic, de prezervare a resurselor naturale... dar la cati pomi s-au sacrificat pentru, e drept, foarte necesarele locuri de parcare, ma indoiesc ca e vorba de asta.
Ma indoiesc si ca ar fi o incercare de a decora intr-un stil de „nouvelle arte” sau avantgardism orasul de sărbători, pentru ca asta s-ar bate cap în cap cu „chestiile” luminate dar nu foarte stilate de pe stalpii de electricitate.
Asa ca stau si mai astept... poate zilele urmatoare vor mai aduce altceva la capitolul decoratiuni...nu de altceva dar simt ca Sfantu Gheorghe al lui decembrie 2007 va arăta deprimant....