Despre falimentul moral al romanilor...

Mircea Cartarescu:

'In timpul studentiei am
incremenit de uimire cand l-am vazut pe un coleg - care-avea sa devina peste ani
un distins si respectat intelectual - iesind dintr-o librarie cu nu mai putin de
cinci carti ascunse sub camasa.'

De ce naiba ai facut asta?", l-am intrebat
cu oroare, nevenindu-mi sa-mi cred ochilor. „Mai da-i in ma-sa", mi-a raspuns
zambind smechereste, „decat sa le cumpere vreun tampit, mai bine le sutesc
eu...". Dupa multi ani, in strainatate, am vazut iarasi, cu ochii mei, una
dintre cele mai cunoscute personalitati ale literaturii romane de azi furand,
pur si simplu, un obiect vestimentar dintr-un magazin.

Am vazut si alte
persoane publice umplandu-si, in fiecare dimineata, geanta cu kilograme de
sandviciuri si prajituri de la micul dejun al hotelurilor unde erau cazate, ca
sa le ajunga pentru toata ziua. „Mai da-i in ma-sa de occidentali, ca au de unde
sa plateasca", imi sopteau vazand ca ma uit la ei.

Nu-i vorba aici de
scriitori sau de oameni de cultura. Ce vreau sa spun e ca genul de infirmitate
morala care-ti permite sa furi (si mai departe sa inseli, sa violezi, sa ucizi)
nu cunoaste la noi frontiere de statut social sau de cultura, asa cum nu tine de
etnie, de sex, de confesiune religioasa sau de orice alte distinctii intre
oameni.

Tine, de fapt, de o lipsa endemica de civilizatie, care la
randul ei arata paragina intregului nostru sistem educativ. O educatie
dezastruoasa, o lipsa de principii morale si de valori pe care sa le transmitem
mai departe fiicelor si fiilor nostri ne-a transformat in ochii lumii intr-un
popor de barbari, de hoti si de ucigasi, asa cum noi insine, exasperati de
monstruozitatile pe care romanii le comit zilnic in lume si acasa, am ajuns sa
ne consideram.

Familia romaneasca a dat faliment ca instanta formatoare:
copiii sunt tot mai lasati de izbeliste, la jocuri video, la televizor si pe
strada. Scoala romaneasca isi propune, pare-se, sa te scoata un soi de Leonardo
da Vinci, doctor in toate stiintele si artele, dar nu sa faca din tine un om
intreg. La sfarsitul ei poti sti, eventual, diferenta dintre un atribut si un
complement, dar nu si diferenta dintre bine si rau.

Masa romanilor
cinstiti e umilita zilnic de noile dovezi de barbarie pe care ziarele straine ni
le vara sub nas: noi furturi, noi violuri, noi crime, noi inselaciuni. Cutare
boxeri din lotul olimpic au furat caciuli si manusi in America, cutare bestie a
violat la Roma o femeie care ulterior a murit. Cutare politist si-a omorat
nevasta. Aflam despre trafic de carne vie si de droguri, de fraude pe internet,
de ce cu mintea nu gandesti, si peste tot vinovatii se dovedesc a fi fost
romani.

E un nou val de ticalosie si murdarie dupa cel de dupa Revolutie,
cand Germania si alte tari vestice au fost ingrozite de bandele de hoti si
spargatori romani. Sa nu ne inselam singuri spunandu-ne: lasa, ca si la ei sunt
si crime, si furturi, si mafie, si coruptie. Adevarul e ca infractionalitatea
romaneasca (si, in consecinta, imaginea oribila a noastra in lume) cunoaste un
nou varf lunile acestea, tocmai cand lucrurile pareau ca se indreapta spre
bine.

De doi-trei ani incoace sperasem si eu ca mizeria morala pe care-o
pompam spre Occident e pe cale de dizolvare. Dupa hoardele puse pe rautati din
anii '90 au urmat valuri de emigranti cinstiti, oameni simpli si muncitori,
pentru care am o mare stima si o la fel de mare compasiune. Nu ma mai asteptam
la recrudescenta criminalitatii din partea noastra si la raspunsul sovin din
partea lor. Sovinismul exista oriunde se-ntalnesc doua culturi, e o realitate
trista a vietii omenesti. Este partea de vina a localnicilor in confruntarea cu
„veneticii", e treaba lor si pacatul lor.

Ce ma intristeaza pe mine la
culme e ca redresarea noastra pare sa fi fost o iluzie, ca nu ne potolim, ca
raul pare sa fie endemic in noi. Ca dovedim mai departe ca structura noastra
morala e sovaitoare, permisiva, pentru ca educatia de-acasa si din invatamant nu
si-au facut datoria de a ne transforma in persoane morale. De sus pana jos,
intre academicieni, ca si intre oamenii simpli, intalnesti insi care parca n-au
avut parinti sa le explice diferenta dintre bine si rau, care parca n-au mers la
scoala, pentru care nu exista adevar si dreptate, care judeca lucrurile in
functie doar de interesele lor de moment. Constiinta acestor barbari ce traiesc
printre noi, oameni politici, artisti, muncitori, tarani sau prostituate, nu
conteaza, le permite sa comita orice oroare, numai sa le fie lor bine. Lor nu
pare sa le fi spus nimeni cuvintele pe care mama mi le repeta aproape zilnic in
copilarie: „Cel mai rusinos lucru de pe pamant e sa iei chiar si un capat de ata
care nu e-al tau".

Sa nu ne pacalim pe noi insine. Problema imaginii
noastre in lume nu sunt nici tiganii, nici cativa scelerati care fura, ucid si
violeaza, nici sovinismul italienilor sau al englezilor. E falimentul nostru
moral, e lipsa cinstei si a corectitudinii din obisnuintele noastre de fiecare
zi. Decaderea noastra ca popor, vizibila in sfera politica in interior si-n
imaginea noastra mai rea ca oricand in afara, este produsul absentei franelor
morale la un numar coplesitor de romani, victime ale unei lipse cronice de
educatie.